Pastorală la Praznicul Nașterii Domnului
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii și
Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi
Iubitului cler şi dreptslăvitorilor creştini,
har, pace şi bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhierească binecuvântare.
 
Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru,
Răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei... (Troparul praznicului)
 
Preacucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,
Praznicul Nașterii Domnului este prilej de vestire a pogorârii lui Dumnezeu printre oameni pentru a-i aduce la înţelegerea rostului lor şi al universului. Bucuria acestei vestiri este exprimată prin colindele noastre, prin cântările sfintelor slujbe, prin îndemnul de a ne opri din zbuciumul lumii şi a reflecta la sensurile trimiterii Fiului lui Dumnezeu pe pământ pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Troparul Naşterii Domnului ne vorbeşte despre Lumina adusă de Fiul lui Dumnezeu prin Întrupare:
Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru,
Răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei,
Căci întru dânsa cei ce slujeau stelelor,
De la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii,
Şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus,
Doamne, slavă Ţie!
În ziua întâi a Creaţiei a zis Dumnezeu „Să fie lumină”. Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric (Facere 1, 3-4). Dumnezeu a sădit lumina în lumea ce o crease, lumina însemnând ordine, rânduială a lucrurilor după planul Creatorului şi șansa omului de a înțelege această ordine. „Dumnezeu a făcut pe om şi a voit să rămână în nestricăciune, ne spune Sf. Atanasie cel Mare. Dar oamenii nesocotind aceasta și întorcându-se de la cunoașterea Lui și gândind şi născocind răutatea pe seama lor… au căzut sub osânda morții… și s-au făcut stricăcioși, potrivit cu ceea ce au gândit, şi moartea a pus stăpânire pe ei”.[1] Marele părinte alexandrin ne descoperă mai apoi faptul că îndepărtarea omului de Dumnezeu i-a adus golirea de existență, pierderea șansei de a dobândi nestricăciunea şi de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu Cel ce este.
Dar Dumnezeu nu l-a lăsat pe om întru întunericul necunoștinței, ci Cuvântul Însuși se pogoară - Cuvântul adică prototipul omului - și ia trupul nostru „nu în chip simplu, ci din Fecioară neprihănită şi neîntinată şi neștiutoare de bărbat… Căci fiind puternic şi făcător al tuturor, îşi pregătește El însuși în Fecioara trupul ca templu şi Şi-l face propriu, ca pe un organ, făcându-se cunoscut şi locuind în el… Şi fiind prin trupul asemănător unit cu toţi, Fiul nestricăcios al lui Dumnezeu i-a îmbrăcat în mod cuvenit pe toţi cu nestricăciune prin făgăduinţa Învierii.”[2]
Sf. Atanasie completează explicația despre necesitatea Întrupării Cuvântului pentru ridicarea omului din stricăciune cu cea privind redobândirea cunoștinței Creatorului: „ce folos ar avea cei creați, dacă nu ar cunoaște pe Făcătorul lor? Sau cum ar fi raționali, necunoscând pe Cuvântul (Raţiunea) Tatălui, în Care s-au şi făcut? Căci nu s-ar deosebi deloc de cele neraționale, dacă nu ar cunoaşte nimic mai mult decât cele din jurul pământului. Şi de ce i-ar mai fi făcut Dumnezeu pe aceştia, dacă n-ar fi voit să fie cunoscut de ei? Dumnezeu fiind bun îi face părtași de chipul Domnului nostru Iisus Hristos şi-i zidește după chipul şi asemănarea Lui, ca, printr-un astfel de har, cunoscând chipul, adică pe Cuvântul Tatălui, să poată să dobândească prin El înțelegerea Tatălui şi cunoscând pe Făcătorul să trăiască viață mulțumită şi cu adevărat fericită.”[3]
Nașterea Domnului capătă înțeles adânc prin cuvintele Sf. Atanasie şi ne descoperă în mod minunat dragostea lui Dumnezeu Tatăl, Creatorul, care ne dorește restabiliți în cunoașterea tainelor Sale dumnezeiești prin Întruparea Fiului după chipul căruia am fost creați. Această restaurare a omului se dovedește prin Lumina cunoștinței de care omul se împărtășește din nou prin Nașterea lui Hristos din Fecioara Maria. Iar această lumină este darul cu care Creatorul îl împodobește din nou pe omul aflat până la Hristos lipsit de înțelegere. Din această lumină a înțelegerii izvorăște viața mulțumită și fericită.
Despre această bucurie și mulțumire ne încredințează și Sf. Leon cel Mare: „Nu se cuvine să fie loc pentru tristețe acolo unde se naște Viața. Această Viață distruge temerea de moarte și ne prilejuiește bucurie pentru veșnicia care ne-a fost făgăduită. Nimeni nu este oprit a fi părtaș al acestei veselii... Să se veselească sfântul, pentru că este aproape de biruință. Să se bucure păcătosul, pentru că i se oferă iertare. Să prindă curaj păgânul, pentru că este chemat la viață!”[4]
Iubiți credincioși,
Privind cu luare aminte la lumea noastră pătrunsă de suferință, frică şi multă neînțelegere o găsim asemănătoare celei de acum 2000 de ani când s-a născut Mântuitorul. Minunea din Betleem a adus speranță acelei lumi, în sensul că omul își poate redobândi chipul luminat de slava lui Dumnezeu, că poate redobândi înțelegerea sensurilor lumii și afla calea mântuirii, cea către Dumnezeu. Și pentru noi și pentru lumea noastră s-a născut Hristos Mântuitorul și ne-a adus lumina cunoștinței. Fiecare creștin își va afla propriile răspunsuri la întrebările sale și va face alegerile înțelepte pentru sine și pentru familie prin primirea cu bucurie a vestirii mântuirii în Hristos, Cel ce a zis: „Eu sunt lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8, 12). Mai mult decât oricând înțelegem acum, în timpuri de încercare, că avem nevoie de această lumină a vieții. Căci dacă lumea nu o caută și nu dorește să găsească răspunsuri la întrebările acute ale vremurilor noastre conform acestei căutări, creștinii o pot primi și pot deveni luminați[5], adică înțelegători, cunoscători ai mersului lumii, după exemplul magilor de la Răsărit. Aceștia au învățat de la stea să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Nașterea Domnului, ne spune Troparul, are sensul adânc al cunoașterii lui Dumnezeu care se descoperă făpturii Sale și al separării creștinului de lumea întunericului necunoașterii lui Dumnezeu!
Cu aceste înțelesuri, îl rog pe Cel născut în iesle să vă dăruiască sănătate și spor în credință, bucuria vestirii Nașterii Domnului ca izvor de lumină și înțelegere pentru viața noastră! Vă îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi vă urez Sărbători fericite şi La mulţi Ani!
 
Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† Mitropolit NICOLAE